reculare

reculare
re·cu·là·re
v.intr. (avere o essere) OB
rinculare, spostarsi all'indietro
\
DATA: ca. 1250.
ETIMO: der. di culo con re- e 1-are, cfr. fr. reculer.

Dizionario Italiano.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • reculare — RECULÁRE, reculări, s.f. Faptul de a recula. – v. recula. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  reculáre s. f., g. d. art. reculării; pl. reculări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  RECULÁRE …   Dicționar Român

  • recoil — {{11}}recoil (n.) c.1300, retreat, from RECOIL (Cf. recoil) (v.). {{12}}recoil (v.) early 13c., force back, drive back, from O.Fr. reculer to go back, recede, retreat, from V.L. *reculare, from L. re back (see RE (Cf. re )) + culus backside. M …   Etymology dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”